Viers înalt de bucurie să răsune înprejur,
astăzi gemetul Moldovii în armonii să preface.
Astăzi agerile soarte de românii să îndur,
și din clime săninoase să întoarnă lină pace;
să întorn și sfinte drituri ce-s odoară unui neam,
spre acărora izbândă, de mult rugi noi înălțăm.
Bine-n slavă și mărire a lui Dragoș strenepot,
cu simțire umilită, cu evlavie și dreptate,
Ioan Sandul Sturza bine Domn și al nostru Patriot,
care sfarmă a Moldovii vechi obeaze ferecate.
Să se mângăe tot neamul de doritul Pronii dar,
că al veacului de aur astăzi zilele-i răsar.
Pentru a noastră făr’de leage, pre cetăți și pre câmpii,
din a tunetului sferă, cu-nfocată driaptă mână,
săgeată a morții înger mii de fulgere și mii,
ce pe creaștetele mândre sfărămat-au în țărănă;
într-atât c-acea urgie și văpaia nu le-au stâns,
calde râuri de crunt sânge ș-un amar noian de plâns.
——-–––––——————————————————————
„Toate limbele au început a lor carieră literară prin Poezie, pentru că simțirea, ce este a ei mumă, timpuriu să deșteaptă în om, când cunoștințile să căștigă numai prin îndelungate ostenele.
Această plecare cătră versuire, să însamnă și între Români, mai ales de când raza culturei au început a ni lumina. De asemene au fost și acele întăi a mele îndeletniciri, din care, ca o pârgă literară, câte au scăpat de focul anului 1827, cutez astăz a da la lumină acestei Culegere („Poezii a lui Aga G. Asachi, mădulariu Academiei de Roma. Eșii. În Tipografia Albinei. 1836.)
Îndreptat de pilde clasice și de firea limbei, m-am sârguit a urma sistemei care cere: ca Poezia, ce este productul cel mai ales a cugetării prin simțire înălțată, să răsune prin ziceri elegante și armonioase, încăt de asemene prelucrată fiind limba, va putea odineoare a să arăta vrednică de a ei strălucită spiță cu acea Italiană.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează