Afară ninge ca-ntr-un pastel de-Alecsandri
cu mâinile întinse, privesc pe gânduri, focul
și-aștept divina clipă când tu vei răsări
dar pân’ atuncea visul te modelează-n jocul
văpăilor, din ușa căminului blajin
în dansul viu de flăcări dansezi cu pasul lin
și șold rotund ca șoldul anticei baiadere.
De ce mă faci să sufăr de-atâta-ntârziere?
Neliniștea mă-nvinge puțin câte puțin
dar vei veni! Știu bine acum e prea devreme
am aranjat în vase de China crizanteme
și ca un fum de-ofrandă subtil și aromatic
spre cer își urcă ceaiul parfumu-i asiatic
în atmosfera dulce de zonă tropicală.
Divanul te așteaptă și te visează goală
te-așteaptă mătăsoase covoarele arabe
iar tigrul care doarme cu botu-ntins pe labe
în umbra voluptoasă își toarce reveria
O! Ceasul sfânt când vesel suna-va soneria
și când ieși-vei caldă din blana de petit-gris
afară ninge ca-ntr-un pastel de-Alecsandri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează