Din Siret și până-n Prut
murgul apă n-a băut,
iarbă verde n-a păscut,
de-a păscut în câmp vreodată,
a păscut iarbă uscată
ș-a băut apă din baltă
cu glod negru-amestecată.
Țiu, țiu, țiu, murgule, zboară
pân' la verde dumbrăvioară,
s-ajungem încă cu soare,
la Florica, dulce floare,
că m-așteaptă cu mâncare
și cu dulce sărutare.
Țiu, țiu, țiu, murguțul meu,
fugi în zbor ca dorul meu
că eu, frate, bine-ți vreu.
Calcă, murgule, lupește
și te-așterne iepurește,
că zăresc în bătătură
mândra mea cu mierea-n gură
să-mi dea mie flori din sân,
să-ți dea ție braț de fân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează