Piatra pe care calci eşti tot tu.
Pomul de care te sprijini te doare.
Există şi-o vreme când DA înseamnă NU
şi mai are vreun sens doar ceea ce moare.
Când dispari cu totul în propriile tale poveşti.
Unde nu mai există nici mâine, nici ieri.
Eşti acum când nu mai eşti, peste tot.
Nicăieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează