Ne despărţim, o viaţă nouă
începem astăzi amândoi
iar florile scăldate în rouă
se vor aprinde fără noi.
Eu am să plec spre miazănoapte,
tu vei porni spre miazăzi
și-n urmă întâmplări şi fapte
ce mustrător ne vor privi.
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
să cad pe obrazul Tău
c-am iubit cu patimă
iar de mor nu-mi pare rău.
Fă-mă, Doamne, ce vrei Tu
ești pe viaţa mea stăpân
fă-mă floarea ce căzu'
la iubita mea în sân.
Şi când ţi-o fi mai greu pe lume
să-ţi aminteşti cât te-am iubit
nu ştiu cum s-a-ntâmplat anume
dar totul are un sfârşit.
Eu nu ştiu cine-a fost de vină
ce mari orgolii ne-au învins
mi-e inima de viscol plină
iar focu-n candelă s-a stins...
De ce plângi? De ce plângi?
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă...
fă-mă, Doamne,-o lacrimă...
fă-mă, Doamne,-o lacrimă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează