Conversaţie pură c-o literă chinezească - Marin Sorescu

I.

Încerc să caligrafiez o stare de uimire, 

o dulce dilatare şi legănare a spiritului, 

care nu încap decât în forma ta,

căci, se ştie,

tradusă în literele noastre

o frază chineză poate deveni înşiruirea 

aceleiași conjuncţii.

De exemplu: "Şi şi. Şi şi şi. Şi şi şi şi" 

este transcrierea fidelă a frumoasei poezii 

despre

"legănarea văii fluviului Yangzi, o dată cu 

Fluviul Yangzi".

II.

Vai, câte minuni, câte chinezării mi-au scăpat 

de-a lungul timpului,

prea chircit în inima Europei, 

lipit de raţiunea grecească, 

dedulcit la silogism

și născut prea târziu pentru extremul orient!

III.

N-am primit în dar nici un sul de mătase, 

în timpul dinastiei Han,

cu atât mai puţin în timpul următoarelor dinastii... 

picioarele mele n-au făcut bătături pe drumul mătăsii

și nu mi s-a văzut umbra, nici ducându-se, 

nici venind pe şerpuita cale,

îmbrățișându-se cu şirurile de oaze din pustiu. 

Şi nu mi-am înfăşurat umerii

în hlamidele unduioase ale Fluviului Galben.

În anul 120 înaintea erei noastre punct, 

nu m-am înfăţişat - ce neghiob! -

la Biroul Muzicii.

Ce melodii aş fi mai putut auzi!

Urechea mea - scoică rămasă fără vuietul mării 

- a pierdut comoara sunetelor

năvălind din nord spre sud.

Oare mi-ar fi rămas neclară în veci 

lămurirea dubiilor?

IV.

Am întârziat la concursul de improvizaţii poetice 

și n-am făcut libaţii, invocând muza,

alături de Wang Xizhi.

Aş fi vrut să văd scriindu-se

"spiritul literar şi gravarea dragonilor". 

Observator modest, retras într-o cută a timpului, 

să particip nevăzut la ceremonia

pictării primului peisaj din lume. 

(Care m-ar fi inclus neapărat,

ca pe un accident la orizont, 

ceva ca o frunză pe apa cerului)

să fiu arbitru la corectarea numelor,

sau, tolănit în Doctrina Marelui Vehicol, 

să rătăcesc dincolo de marginile firii

și să mă pălească senzaţia de vacuum universal.

V.

Cele cinci măsuri de orez 

mi-ar fi revelat, până la urmă, 

principiul vital?

VI.

Dar tu nu spui nimic, 

frumoasă literă de mână? 

Marele zid încape în tine

ca luna într-o gogoaşă de mătase. 

Deschide pentru o clipă uşa de borangic 

și include această uimire,

această floare de lotus include-o 

în respiraţia ta în circuit închis.

De ce tot taci,

tu care îmi spuneai toate acestea?