Despre ce-a fost,
despre ce o să fie
nimeni nu știe nimic,
îmi ripostează sarcastic
prezentul,
pozând în amic.
Peste clipele fiecăruia -
zece, o sută, o mie -
s-așterne uitare târzie,
pustie.
Ruga se urcă-n zadar către spic.
Ne vedem cu fiece vorbă
legătura de glie.
Nici tu, Doamne,
nu ne poți lecui
de boleșnița vremii,
de oftat,
de prostie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează