Obsesie din ce în ce
mai bătrână…
m-ai lăsat de o zi
și te-ai dus la război.
Apoi
cineva i-a pus mamei
o carte poștală în mână,
anunțând că ești mort.
Eugen Labiș spunea
c-ai fi fost, ca și el,
îngropat de-o ghiulea
undeva.
…Ce-a mai fost
cu mama, cu mine, cu noi?
Am răzbit prin cumplitul război
dus c-o lume întreagă,
în doi.
Bizar:
când am mai crescut,
m-a durut multă vreme nespus
c-ai murit acolo,
spre Odesa,
nu în Tatra, mai sus,
pentru că mereu mi s-a spus
că n-am drept la pensie și la viață
fiindcă tu n-ai ajuns
să te-ntorci spre apus.
Tată, fantoma mea tânără,
ciudată,
tu ai avut mai mult noroc decât mine:
ai murit enigmatic, frumos,
dintrodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează