Întâlnite-n vârful crucii,
față-n față, steaua, luna,
se privesc și, câte una,
stelele deșteaptă nucii.
Și pe-al cerului pieptar
scapără frumoșii teferi
sumedenii de luceferi,
plini de voie și de har.
Din apus la răsărit
toată iarba de pe cer,
mică-n bob cât un piper,
a-nflorit și-a tresărit.
Și pe când îmbătrânește
lumea, jos, printre cotețe,
într-o nouă tinerețe
zilnic cerul nopții crește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează