Viaţa-mi astăzi, iată jumătate
și-atâtea zile, când îmi vin aminte
din pace-avută văz că-i fură date.
De cum trăise dulcele-mi părinte.
Ci-n sânu-mi nu ştiu ce prea iute bate,
și simţ că arde d-un foc prea fierbinte.
Ah, cine ştie, au nu de-aci-nainte
prin trup şi oase-mi focul va străbate.
Pricep şi zic: arzi foc într-al meu sânge,
curând străbate-l, oh, tu să nu-nceţi
până-n cenuşă ce mă vei preface.
Că lacrămi moi nu te vor stânge.
Tu arzi ascuns subt şepte tari peceţi
și-atunci... atunci avea-voi şi eu pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează