Pe masă îmi stă, durat din argilă,
ulciorul. În rostul ceramic așez uneori,
cu roua pe ele, iubitele flori.
Prefer trandafirul de purpură.
Tainic, urmând unui sacru canon,
dimineața, de-o rază cerească
atins, trandafirul își las-o petală pe masă,
dorind în lumină să stea fără mască.
Se face că torn alte dăți în ulcior
tomnaticul soare prin teascuri trecut,
curgător aur crud,
vin de piatră, soi cald de Aiud.
Mai apoi câteodată păstrez în ulcior
și-un lucru mai scump și mai rar:
grămadă de boabe de chihlimbar,
lacrimi pe cari o pădure le-a plâns,
când ultimul alb unicorn s-a stîns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează