Șoptesc și strig,
o spun pe șleau:
Vreau
să te sărut
unde, când și cum
vreau!
Ești femeia mea
unică
sfântă,
păgână.
Zână ești,
floare neagră de dor
întorcându-mi
apele spre izvor.
Mi-e dor,
veșnic dor
de ochii tăi împărătești.
În dansul nostru-amețitor,
singuri suntem.
Sunt gata, alături de tine,
să trăiesc
ori
să mor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează