N-am dorit nimic întotdeauna
n-am cerut chiar de-aveam drept să cer,
n-am râvnit decât un strop de lună
din lumina toată de pe cer.
N-am lovit zbătându-mă, vreodată,
să-mi fac loc spre glorie-alergând,
n-am călcat pe visuri niciodată
ca s-ajung în slavă mai curând.
N-am împins pe nimeni la o parte,
n-am voit împiedicând să sui.
Să-mi rămână visul mai aproape,
m-am zidit la temelia lui.
Am trecut prin toate ca oricare,
am iertat pe cei ce m-au lovit,
am cântat, că fără cântul-soare
până azi de mult aş fi murit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează