În izvorul ochilor tăi
freamătă năvoadele pescarilor de pe Marea Demenţei.
În izvorul ochilor tăi
marea îşi ţine făgăduiala.
Aici îmi lepăd eu
o inimă care-a zăbovit printre oameni
veşmintele şi strălucirea unui jurământ:
Mai negru în negru, sînt şi mai gol.
Doar abjurând devin credincios.
Sunt tu, abia când sunt eu.
În izvorul ochilor tăi
plutesc, la pradă visând.
Un năvod de-un altul se prinde:
ne despărţim îmbrăţişaţi.
În izvorul ochilor tăi
un spânzurat sugrumă ştreangul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează