Izvoarele cu râul se unesc
iar râurile curg către ocean
și vânturile blând se contopesc
in cerul diafan.
Nimic în lume singur nu răzbate
ci toate printr-o lege stau în doi
căci vor pe veci să fie-n unitate
de ce n-am fi şi noi?
Priveşte munţii cum spre cer se-ndreaptă
si valurile cum se-mbrăţişează
o floare-soră nu va fi iertată
când fratele-şi trădează.
Razele soarelui cuprind pământul
iar luna cu lumina ei atinge marea
dar la ce bun, mă-ntreb acum cu gândul,
de nu-ţi simt sărutarea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează