Ţi-am adus o grădină de flori,
câte-n braţ mi-a-ncăput,
poți să urci, să rămâi, să cobori,
eu ţi-o dau, pentr-un singur sărut.
Ţi-am adus o grădină cu flori,
hai în ea, că-i a ta, doar a ta,
și din braţele mele, cândva,
poți oricând, dacă vrei, să cobori....
Port în braţe fatale grădini,
urcă-n ele, să simţi cât iubesc,
precum e obiceiul lumesc,
te primesc, şi cu flori, şi cu spini...
O grădină cu flori pentru noi,
o grădină, cu ochi către cer
și pe ea, numai asta îţi cer,
să fugim, să plecăm din noroi...
Hai în braţele mele cu flori,
ca pe-o ploaie cerească, te strig,
poți să stai, dacă simţi că ţi-e frig,
dacă vrei, poţi să...nu mai cobori...
Dar primeşte-acest ordin de zi,
hai în braţele mele, cântând,
să plecăm, să plecăm, mai curând,
unde, încă, se poate...iubi.
Nu voiesc să te pierd, sau să...mori,
în botanică vreau să rămân,
eu să fiu chiar și-o claie de fân,
tu să fii floarea mea, între flori...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează