Și-a stat Isus, curmându-și cuvântarea,
căci îi căzuse, caldă, la picioare
Maria Magdalena, plângatoare
a stat Isus, privindu-se cu zarea.
Colinele jucau, tremurătoare,
în ochii lui și prelungind visarea,
o lacrimă și-a strălucit cărarea,
se vede unde prea era mult soare.
„Tu, mila mea!" - încet femeia plâns-a.
Isus, ca o lumina liniștită,
și-a coborât privirea către dânsa.
Și mâna lui, stăpână peste soartă,
i-a netezit cosița despletită:
„Mult ai iubit, deci multe ți se iartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează