Fericit mă cred, când înspre mine
ochii-ţi laşi, albaştri de fiori,
luminează-n ei speranţe pline
bolțile de ziuă fără nori.
Trist îmi e când taci, îngândurată,
și în noapte pleoapele-ţi afunzi.
Neştiind nici tu, iubeşti de-odată,
și iubirea tainic o ascunzi.
Dar oriunde fi-vei viața toată,
lângă tine sufletu-mi va sta...
dragă, fie binecuvântată
tinerețea şi splendoarea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează