În noapte, sub poale de codru-nverzit,
e freamăt de glasuri, un tainic şoptit;
ard galbene flăcări şi-n zare de foc
vezi chipuri sinistre grămadă-ntr-un loc.
Ţiganii, drumeţi cei vecinici ei sânt!
Cu ochii de fulger, cu pletele-n vânt;
la Nilul cel galben departe născuţi,
ei arşi sunt de soare, de vânturi bătuţi.
Aproape de flăcări, pe pajişte stau
bărbații sălbatici şi chiote dau,
femelie-aleargă mâncare făcând
și umplu paharul şi-l poartă pe rând.
Ei cântece cântä şi basmuri îşi spun
din vremuri mai bune c-un alt cer mai bun
bătrâna ţigancă, acolo sub brazi,
descântece-nvaţă pe negri nomazi
Şi oacheşe fete se-nşirä la joc
în cerul cel magic al zärii de foc,
răsună ghitara fierbinte şi-ntins
și jocul se-ncinge sălbatic şi-aprins.
În urmă se culcă, odihnă cătând;
le freamătă brazii s-adoarmă curând.
În vis, exilaţii pământului lor
văd Sudul, o ţară, şi ei un popor.
Dar zorile roşii se varsă pe cer,
frumoasele visuri fantastice pier.
Greu scârţâie carul, ei pleacă la pas -
dar unde? O viaţă de drum şi popas!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează