Ultima rugă - Ion Minulescu

Dă-mi, Doamne, binecuvântarea Ta

să pot intra-n Ierusalim, şi eu, cândva

ca şi Hristos, călare pe măgar,

în înflorata lună-a lui florar!...

Dă-mi bucuria să mă văd trădat

ca fiul Tău - de Iuda sărutat -

și, ca să-mi pot îndepărta sfiala,

dă-mi buzele Mariei din Magdala...

Cum nu sunt decât scrib și cărturar,

dă-mi, Doamne, spor la minte - nu lipsă la cântar...

ia-mi inima şi-aruncă-mi-o la câini,

și-n locul ei, dă-mi patru ochi și zece mâini...

Dă-mi zborul rândunicii peste mări

să-mi ducă scrisul dincolo de zări

și-n ciocnetul de cupe, la beție,

dă-mi darul să schimb vinu-n apă vie...

Dă-mi învierea morţilor din mine

să-mi pot lega viaţa prin ei, numai de Tine -

nu să-mi reneg stăpânul, ca Petre-n sărbători,

când va cânta-n ogradă cocoşul de trei ori.

Iar dac-o fi să mor şi eu, ucis

de cei care n-au înţeles încă ce-am scris,

dă-mi, Doamne, binecuvântarea Ta,

să pot muri ca şi Hristos, pe Golgota!…