S-abat în vis vedenii de-altădată:
ții minte tu, erau salcâmii-n floare
și satu-ntreg în port de sărbătoare,
când tu te-ai dus, cea mai frumoasă fată.
Cum te-a-nghițit năprasnica vâltoare,
câte-ai pierdut în unda-i vinovată!...
Azi, când te văd de-o lume adorată,
mi-e milă azi, și-atât de mult mă doare.
Visez acum să-ți văd viața scoasă
din al uitării-ntunecat noian:
a fost odat-o fată sănătoasă,
Cu gând senin, curat ca de mărgean,
ce-a adormit cu coatele pe masă
după citirea primului roman...
Pictura “Lectură” de Nicolae Vermont
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează