Să ne gândim la mica, lovită noastră țară,
să ne gândim la lume, la patrie din nou,
să-i fie dreaptă calea, aicea și afară,
să ne gândim la țară, acum de Anul Nou.
Ulucile din sate sunt pline de zăpadă,
pe muchii arde gustul ninsorii saturat,
o, niciodată țara ca fulgul să nu cadă,
doar viscol, iarna, fie-i furtunile ce bat.
Să nu se-adeverească tăcerea iernii moartă,
să nu se-adeverească răceala dinspre brazi,
să nu se-adeverească nici iarna, decât azi,
și de e frig in aer, ne fie cald în soartă.
Noi suntem neam de soare, poetul spunea trist,
venit în urma noastră la Pontul Euxin;
dea Domnul, țara noastră zăpezii să-i reziste
și viscolelor aspre care din lume vin.
Ea știe să reziste. E grâul ei dovada
că poate să prefacă întregul rău în bun,
putem ura cu toții acum pentru zăpadă,
pentru aceste marmuri ce cred că se depun.
Și viu să-i fie grâul și calea fie-i dreaptă,
și vii să fie fiii, ce credincioși îi sunt,
într-a ninsorii umbră un an solar așteaptă,
acum în toată țara miroase a pământ.
Să ridicâm paharul ce însuși se răstornă
și pentru morții noștri, odată ridicat,
să ridicăm paharul pentru această iarnă
pe care țara noastră o biruie treptat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează