Cădem în vorbe, goi făr-de-veșminte.
În râpa lor ne prăbușim făptura.
Pe povârnișul frazei dați de-a dura,
cădem din picuri albe în cuvinte.
Cădem în vorba dragoste, ca-n zgura
rămasă după mari incendii sfinte,
ne prăvălim ca-n funduri de morminte
în câte-o șoaptă ce ne arse gura.
Cădem, cum pică lacrima pe față,
în putreda cuvintelor plămadă:
silaba vis ori îngăimarea viață...
cădem în vorbe ca-ntr-un vârf de spadă
sau ca-n spărtura unui bloc de gheață,
ca-n tot ce-i scris nălucilor să cadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează