De-atâta alb, urmează negru
de-atâta "da" urmează "nu"
și nu există om integru
dacă-n greșeală nu căzu.
De-atâta roșu vine verde
de-atâta casă, iată drum
de-atâta moarte, gustul vieții,
de-atâta antum, atât postum...
Și-acolo unde negrul moare
de dragul unui alb întreg,
devine albul însuși negru
și ochii nici nu-l înțeleg.
Și-acolo unde "nu" se stinge,
ca un nemeritat atu,
Își rupe "da" pe "nu" din sine,
ca veșnic să existe "nu”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează