Duşmane drag! Să ştii că-mi place
duelul nostru vechi şi sfânt.
Mi-ai spus că nu mă laşi în pace
și te-ai ţinut, văd, de cuvânt.
Tu nu poţi fi cu două feţe:
să fim cumva pe-ascuns şi fraţi.
Ce-ar fi amicii mei să-nveţe
a-mi fi la fel de devotaţi!
Nu pun pe slove văl de ceaţă,
dar într-o luptă de idei
prefer să fiu lovit din faţă,
decât din spate de ai mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează