Această toamnă, dintre vechi odoare,
luceferi i-a scuturat gălbui,
căzând drept stele vii, în mări, de mare,
iar în grădina omului - gutui.
Copacii toți din creștere abdică
și sbor în laț de păsări prinse sunt.
O, nici un plop împotrivind ce pică,
liber-arbitrul să-și proclame-n vânt.
Pădurile se surpă-ntregi cerute
și însumi cad din cumpeni ca un rest,
mă-nchin cu toate frunzele căzute
și ploile pământului acest.
Cu salcia pletoasă, rădăcini
sucesc ascuns printre șopârle, pentru
a da răspuns acelor origini
din tainicul și arzătorul Centru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează