Negre și avântate-nspre mine,
zbor peste liniști ridică
lin desfăcute sprâncenile line,
aripi prelungi de rândunică.
Dacă sub mări neștiute m-afund,
printre corali de-aprinsă-aşteptare,
ochii tăi mari se deschid în afund,
scoici cu înstelate mărgăritare.
Gândului meu schimnicia să-i razimi
caldă din simţuti făptura ta-mi creşte
astfel cum soarele verii în azimi
rumen din spice se reîntregeşte.
Totuşi noi, suflete, păsări cereşti,
nu ne-am întâmpinat niciodată;
sufletu-mi prin mângâiere te cată,
semen ghicit pe sub scoarţe trupeşti,
Orice alintare pe trup se abate,
doruri pun umbre pe suflet - departe;
ducem, alăturaţi, înspre moarte
singuri singurătăţi ferecate.
Strigătul tău vine, corn din desişuri
veșnic necunoscuţi, veşnic aproape:
maluri ale aceleiaşi ape
cursă peste lactee prundişuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează