În azur se simt întoarceri.
Vânăt fum de vreascuri ude
s-a întins în tot oraşul.
Undeva un zbor s-aude.
Sus cocorii desfăşoară
ieroglife din Egipet.
Dacă tâlcul l-am pricepe
inima ar da un ţipăt.
În copaci, prin vechi coroane,
seve urcă în artere:
S-ar părea că-n ţevi de orgă
suie slavă de-nviere.
Muguri fragezi sfarmă scoarţa,
solzi şi platoşe, găoace.
Grav, miracolul ne miră
cum începe, cum se face.
Fiece sămânţă-nalţă
de pe un mormânt o piatră.
Suferinţa are-un cântec
și nădejdea are-o vatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează