Mi-e trupul şarpe rupt în două
de legea Ta: şi-a zvârcolit
chemarea până-a asfinţit
durerea a-mpletit cu rouă
Coroană de-nroşiri şi spini
pe fruntea rugii mele nouă
c-un singur trup şi lacrimi două
îmi creşte, sumbru, din ruini.
Un epitaf de amintiri
- rugina vrerilor de noapte
pierdute-n sure prăfuiri
Ca închinarea unei toamne
- Să strig în lespede de şoapte
c-am înviat în Tine, Doamne?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează