L-am văzut demult umblând printr-un sat
sub povara crucii din spate,
umilit, chinuit, încovoiat.
Pe unde trecea înfloreau merii
păsările în cuiburi noi ciripeau
și răsărea din trupul pământului iarba primăverii.
Turmele îi alergau la picioare.
Cirezile mugeau blajine a rugă.
El le blagoslovea simplu cu soare.
Copil mirat am alergat cu alți copii
și am făcut în jurul Lui horă:
ne-a mângâiat creștetele aurii.
Și a plecat, apoi am fost la Înviere
și nu l-am mai văzut
dar de atunci inima mea îl caută și-l cere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează