Mai sunt câteva instincte care nu-ncap în computer,
câteva sentimente necodificate.
Sufletul umblă prin trup ilicit
ca un râu fără margini trasate.
Cineva vinde sub preț un gram de speranță.
Noi privim sceptici din mijlocul Marelui Târg.
Până și sfinții sunt chibzuiți și-și mănâncă
haloul din frunte, cu sârg.
Taurul vine și acum în arenă
dintr-un timp ireal ca un mit.
Hai sa-l lovim cu-n fascicul de laser
sau cu un atom obosit.
Cine se mai aruncă azi în groapa cu lei?
Cine mai are timp de un gest anacronic?
Cine să mai consume mireasmă de tei
în veacul precis și ironic?
Tu zâmbești programat, între două ședințe,
între două infarcturi răspunzi la apel
și-ți ascunzi cu grijă în cutele cărnii
un instinct demodat și rebel.
Un grafic ciudat te invită metodic
să fii totuși om, dar să nu ai vreo vină,
de aceea ți s-a programat, anul ăsta, în gând
un minut de tandrețe adulterină.
Dar eu spăl când am chef podelele-n Eden,
doar viața mea clocotește sub sceptrul ludic
cum clocotește seva prin cămara vocalelor
unui cuvânt suculent și impudic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează