O zi de Paști absurdă-n București,
nevroze ce apar de nicăierea,
miresme dulci și zvonuri nefirești
și-ntâi că nu mai vine Învierea.
Nici n-ar avea la cine mai veni
când nici un duh la Cer nu se mai duce
și iată a rămas în plină zi
Iisus Hristos, definitiv pe Cruce!
Ce-nseamnă Înviere pentru noi?
Când nici de moarte nu suntem în stare?
Și ne ferim de boli și de război
ca să trăim cu lăcomie mare.
O zi de Paști aproape trivial...
cu chefuri monstre și mâncare multă,
cu niște spovediri de carnaval...
și rugăciuni cu aer de insultă.
Nevroze și miresme peste tot...
îngenuncheri cu niciun fel de durere,
sărmanii simt și spun că nu mai pot
și vai, tot lor răbdare li se cere!
Mai trec pe străzi copii iconoclaști
printre smeriții falsurilor faine
și totuși cei mai buni agenți de Paști
sunt ei... răniți în cioburi de icoane!
Și chiar în ei... în cei ce nu-nțeleg
și neagă întruparea din vitrine
Iisus Hristos va învia întreg
disprețuind elanuri cabotine.
Festin măcelăresc, nimica sfânt!
Un aer de minciună se degajă!
Și pe perete de atâta vânt
foșnește calendarul ca o coajă.
O zi de Paști în Bucureștiul mort,
săracă, trivială primăvară!
Primim o Înviere de import
de la acei ce-ntâi ne și omoară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează