Sufletul odăii mele ce din vis s-a deșteptat
a zâmbit prin abajurul lămpii ce ardea pe masă.
Pe tapete și pe cadre flori de umbră-a desenat,
iar perdelelor, în cute, le-a dat luciu de mătasă.
Sufletul odăii mele astă-seară mi-a vorbit,
evocând speranța caldă și dorințele nebune
ale clipelor ce alții înainte-mi le-au trăit
cei ce știu de mult că viata nemiloasă te supune.
Sufletul odăii mele ca din basme mi-a șoptit
dragi cuvinte de iubire, ce-au făcut să înfioare
inimile celor cari ca-ntr-un filtru s-au topit -
cei ce știu demult acuma că și dragostea chiar moare.
Sufletul odăii mele, tremurând, a suspinat.
Tremurau atâtea lacrimi în suspinul lor încet!
Toți plânseseră în viață câți cu viața s-au luptat.
Toți, ce poate dorm acuma părăsiți, făr-un regret.
Sufletul odăii mele m-a privit ca doi ochi reci.
Și în jurul meu tăcerea grav scanda suflarea-mi vie.
Mâine din odaia-aceasta voi pleca.
Ce grozăvie!
Voi fugi nebun!
Sau poate voi rămâne-n ea pe veci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează