M-am dus în Rai,
e un oraș mic,
luminat de-un rubin,
cu străzi cu pene.
Liniștit, cu poiene
pline de rouă,
splendid ca un tablou
pictat de nimeni.
Oamenii, ca niște molii,
cu schelet de dantelă
ca borangicul de fină,
și cu nume suave.
Aș putea fi
oarecum mulțumită
într-un loc
nemaipomenit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează