aproape, foarte aproape de tine
nu te mai văd. privirea mea străbate
pînă foarte departe
mult, dincolo, peste spațiu-nghețat.
un suflu împrejur ca să-ncălzească
inima ta necunoscută.
și din senin mă înspăimînt.
de parcă m-ai duce în locuri noi, spații imaginare
pardosite cu pietricele din paradis. iar eu
aș spune:„am mai fost pe-aici”.
un fel de furtună, nu te văd
sub avalanșa de amintiri. lunec lunec în întuneric sufocant.
dar sunt lângă tine mâna stângă mi-a amorțit.
vîntul vuiește în copacii goi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează