Vine o vreme când prietenii
nu te mai sună la trei. Nu-ți mai povestesc
la telefon, grave, iremediabile întâmplări,
păcate de dragoste, revelații. Vine o vreme
când nu te mai sună nopțile, nimeni.
E vremea-mpăcării,
când furtunile sunt numai pentru mări interioare
când observi crizantemele fanate,
când ceva tragic e ceva indecent.
Când nimeni nu e de vină
încet, încet, te ocupă timpul galactic.
Un bolid depărtându-se de neliniștea
pe care ar putea s-o explice.
Vine o vreme când îți poți aminti lacrimile fierbinți.
(din volumul “Ceaiul amanților”, 1992)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează