Mi-e dor de traiul simplu și exact,
mi-e dor de-o nemurire refuzată,
aș fi în stare să mai mor o dată,
pentru-a avea alt rol în primul act.
În dreptul tâmplelor să-mi cânte cuci,
în loc de-o inimă să-mi crească două,
pe glezne urce râuri reci de rouă,
să-mi fie gâzi sărmanii nuci uituci.
Nici bună ziua parcă n-aș mai da,
m-aș duce-n munți să viețuiesc sălbatic,
s-arunc o căprioară pe jăratic
și Dumnezeu să stea la masa mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează