Morți din gropile comune,
fără nume ori cu nume,
morți de glonț ori de cărbune
risipiți în lut și-n lume,
pentru ce ieșiți afară
și-mi șoptiți în astă-seară
jalea voastră-atât de-amară
fără nume ori cu nume?
Armele-auziți cum tună
din adâncuri de genune
de-mi cântați ca o furtună
marșul vostru fără strune
și-mi strigați să las deoparte
reveriile deșarte.
Că-i primejdie de moarte,
morți în gropile comune?
Stați cuminți sub calde hume
înecați în somnuri bune,
spre război de foc și ciume
norii n-or să se răzbune,
nu dăm voie. Nu se poate,
sunt atât de-mbelșugate
chinurile îndurate!
Morți de glonț ori de cărbune
risipiți în lut și-n lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează