Ești viața și moartea.
Ai venit în martie
pe pământul pustiu -
fiorul durează.
Sânge al primăverii
anemonă sau nor
pasul tău gingaș
siluiește țărâna.
Reîncepe durerea.
Pasul tău gingaș
redeschide durerea.
Era rece țărâna
sub cerul sărac,
inertă și ferecată
în lâncedul somn
al celui ce a încetat
să mai sufere.
Chiar înghețul era blând
în adâncimile inimii.
Între viață și moarte
speranța tăcea.
Acum orice trăiește
are un glas și un sânge.
Acum pământul și cerul
sunt un puternic fior
nădejdea le zguduie,
dimineața le răscolește
pasul tău le scufundă,
suflul tău de auroră.
Sânge al primăverii
tremură-ntregul pământ
de un tremur străvechi.
Ai redeschis durerea.
Ești viața și moartea.
Deasupra pământului gol
ai trecut ușoară
ca rândunica sau norul,
și torentul inimii
s-a trezit și irupe
și se reflectă în cer,
și lucrurile le oglindește,
și lucrurile suferă, se zvârcolesc
în inimă și în cer,
așteptându-te.
E dimineața, e aurora
sânge al primăverii,
ai siluit țărâna.
Speranța se zvârcolește,
te așteaptă, te cheamă.
Ești viața și moartea.
Pasul tău e ușor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează