Timpul ne mustră.
Spațiul ne capturează.
Efluviile solare invadează totul.
Visul a fost întrerupt.
Ghemul s-a-ncâlcit și nu-i găsesc începutul.
Vreau să țes cuvinte ce pot fi desenate.
Țesătura e-un poem al iubirii.
Văd înlăuntrul meu o voce ce se-mpletește.
.........................
Geniul meu m-a-nțepat
Durerea mea-și arcuiește sprâncenele.
Taina e deja-mbăiată, așteptându-și giulgiul.
Mi-am șoptit:
„Eliberează-ți rațiunea și fii generos.
Acesta este timpul maimuțelor.
Distinge între cel ce face rău și cel ce blestemă.
Tăcerea s-a transformat într-o armă.”
Ahmed Lemsyeh (născut în 1950, în Sidi Ismail, provincia D'EL Jadida - Maroc ) este un poet marocan și își scrie poeziile în limba arabă-marocană. Lemsih scrie pentru revista Al-Ittih'ad al-Ishtiraki și predă la un liceu din Rabat - Maroc.
Colecțiile sale de poezie sunt ,,Riyyah Allati Sata-'ti'' (Vânturile care vor veni - 1976); ,,Fayadan Aththalj'' (Potop de zăpadă - 1986) și ,,Skun Trez Lma'' (Cine a brodat apa - 2000)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează