Săruturile mi s-au transformat în pânze de păianjen,
casa s-a aplecat spre pământ,
se năruie;
Este deja frântă,
deși tremură prin pereți și vitralii.
Deschisă ca o mamă,
o-nsinuează amurgurile;
e un deșert șters de picioarele mele
ce nu urmăresc pe nimeni.
Am țintuit aceste obloane
pentru-a nu se putea examina agonia,
colbul e stăpânul meu.
Îngropată
de hârtii și pisici
niciodată nu vor bănui că trăiesc.
Carilda Oliver Labra (n. la Matanzas, 6 iulie din 1922 - d. la 29 august din 2018) a fost una dintre cei mai importante poete cubaneze recunoscută pe plan internațional. A obținut premiul național de literatură în 1997 și a fost doctor în drept civil. A fost bibliotecară, profesor de engleză, desen, pictură și sculptură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează