Străbate văi întregi
zefirul blând și cald,
iar ei plutesc pribegi
prin valuri de smarald.
Șoptesc... de mâni se prind,
iar ce nu intră-n grai,
le-o spune strălucind
răsura de pe plai...
Din taine de dumbrăvi
le-o spun privighetori,
și ciocârlii din slăvi
ascunse după nori,
Grădinile buieci
și teii de pe drum
și umbra din poteci
în care pier acum...
Un vis trăind abia,
ce-atât de multe ori
durează cât ai bea
mireasma unei flori...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează