Mult stimabile astru auriu,
sau, mai simplu, dragă soare,
m-am hotărât să-ți scriu
o scrisoare.
Nu c-aș ști să scriu cine știe ce -
de ortografie mă apucă frica
și mama, când e supărată, zice
că scriu mi-au ca pisica.
Dar am aflat
că numai și numai de tine
depinde cu adevărat
vacanța și vara cât ține.
De-aceea m-am hotărât,
stăpân al vacanțelor școlărești,
să te conving să o lungești
cât de cât;
Să mai stai vreo două luni pe loc,
să rămână vara neschimbată,
iar de-ți va fi greu, ca o răsplată,
iarna poți să nu mai vii deloc.
(Oricum, iarna tu știi doar să strici,
să ne moi ghețușul, să topești nămeții,
când apari tu nu se poate nici
să ma bat cu bulgari cu băieții!)
Sau și mai grozav ar fi - știi cum? -
să țină vacanța-acum vreo zece ani.…
pentru școală, iarna, frig, oricum
e destulă vreme când vom crește mari.
Sigur, tu poți să alegi oricare
dintre căile de care eu îți scriu,
doar să crească puțintel vacanța mare
și să-nceapă școala mai târziu.
Tare-aă vrea să știu ce-o să urmezi,
dar cum sper că te-am convins un pic,
îți aștept răspunsul și semnez
eu și cu pisoiul Arpagic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează