Grăbit las totul la o parte
strada mea e scurtă
nu mai mult de 100 de metri
o parcurg în zece minute
ajung la colț
intru la megaimage
cumpăr ce cumpăr și când să ies plouă
ce să fac cu bastonul
n-am învățat nimic de la tata
care folosea umbrela
în chip de baston
asta nici măcar nu-i poezie
ci apă de ploaie dar a stat
alte timpuri aruncă alte umbre
în mâna mea plasa ușoară
m-aș mai plimba
prin aer sunt unele sunete care-mi plac
e totul gata acolo pe cer
mâna prietenoasă a unui nor
mă apucă
și mă duce pe tot alte străzi
către o aniversare
necunoscută
vivat congenerilor vivat
cu norul mână-n mână
voi prezida conclavul
voi face rocada
bastonului cu umbrela
zâmbește tat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează