M-a ajuns vremea lentorii
zilele trec iute
eu merg încet încetișor
ținându-mă de mobile
atent să nu-mi pierd echilibrul
capul nemișcat
să nu amețesc
nici o mișcare bruscă
regnul melcului
înfrânându-mi orice avânt
încercând să zâmbesc
chinezii spun că ajută
produce o ușurare
mai mare ca orice oftat
așa că nu oftez
pot cel mult să bâzâi
ușurel din buze
ca o albină rătăcită de stup
chinezii spun că așa-i cel mai bine
așadar îi ascult
și bâzâi ușurel ținându-mă de mobile
pas încetinit
după pas și mai încetinit
făcându-mi prieteni
din colțurile odăilor
din umbrele arborilor
încet dragul mamii încetișor
vei ajunge la mine
Ne vom mai întâlni
Milioane de oameni în vârstă
așteaptă moartea nu spun nici un cuvânt
și ziua trece atât de repede
o urmărim cu privirea
Michel Deguy
Nu vom mai fi împreună
cum am fost
ziua trece repede și bătrânii surâd
cu nesiguranța creionului bont
uite-l pe omul din colțul străzii
care nu știe încotro s-apuce
pentru ce se-ntrec alergătorii
pentru ce bagă mingea-n coș baschetbalistul
pentru ce sare de pe trambulină schiorul
de câte ori se vor mai întâlni prietenii
n-am habar dar noaptea
îmi amintesc uneori
de actul de proprietate
pe Selena (parcela 4538 craterul Cambuss)
și de pe harta aferentă aflu
că-s vecin cu
un actor mort de curând
și care odinioară mi-a recitat poeme
actul sosit prin poștă de ziua mea de naștere
farsă ori adevăr nu m-am obosit să aflu
căci oricum nutresc speranța
că ne vom mai întâlni cândva
și de ce n-ar fi pe astrul nopții pământene
de ce alergătorule basketbalistule schiorule
ori chiar tu necunoscutule
ce mi-ai făcut acest dar straniu
n-am rămâne zâmbind stânjeniți ca un
creion bont lângă alt creion bont
în nesfârșita imponderabila zi selenară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează