(din opera Faust)
A fost un rege-n Tule
fidel nespus. În dar,
murind, iubita-i dete
de aur un pahar.
Drag mai presus de toate
paharul își golea
la orișice ospețe.
Și ochiu-i lăcrima.
Iar când a fost să moară
cetăți și-a numărat.
Urmașului le dete.
Paharul nu l-a dat.
Regească masă-ntinse,
viteji chemă la el,
în sala părintească,
la mare, în castel.
Acolo sta bătrânul
s-aprinse vinuri bând,
și aruncă paharul
în val ca-ntr-un mormânt.
El îl văzu, în mare
tot mai adânc căzând.
Pleoapele-i căzură.
N-a mai băut nicicând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează