Cântec - Gh. Moțiu

Tăcere amară,

pustie și dură,

se’mprăștie iară,

prin negura sură.

Ea sboară pe’ntinsul

cutremur al serii,

eu intru’n cuprinsul

senin al visării…

Și, iarăși m’apleacă

tăcerea pustie

și toamna mă’neacă

cu melancolie…