Pe mâini de gând ți-aduc amintirea
presată petală cu iz sentimental
cu degete pioase îi simt pâlpâirea
cum vara comoara din coasta unui deal
în noaptea cu legende strecoară amăgirea
prin focul șovăielnic de torță isprăvită.
Ca’n apa sfintei Vineri îmi caut răsplătirea
povestei cu credință în sufletu-mi păzită,
ci’n van mai caut în ape amăgitoare de opal
parfumul de-altădată’nchis în lada de santal.
Întocmai cum din alga cu străluciri divine
cu focuri de-artificii în afunzimi marine,
în mâinile întinse ca semnele mirării,
de’ndată ce-i deschisă la suprafața mării,
rămâne doar o tină vâscoasă și mânjită
verzui, cu fire de plantă putrezită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează