Am amenajat o cameră în aer
printre acrobați și păsări:
patul meu pe trapezul sentimentului
ca un cuib în vânt,
chiar în vârful ramurii.
Îmi cumpăr o pătură din cea mai bună lână
a oilor, în lumina lunii
desfășurată lână
este ca nori sclipitori
care trec peste pământ.
Închid ochii și mă învelesc
în blana animalelor de încredere.
Vreau să simt nisipul sub copitele mici
și să aud clicul zăvorului
care închide seara ușa grajdului.
Dar sunt culcată în penele păsărilor,
sus în gol legănate.
Sunt amețită. Nu adorm.
Mâna mea
se întinde spre un sprijin
și găsește doar un trandafir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează