Te recunosc:
ziua aceasta însorită
este surâsul tău
care prevesteşte primăvara!
Nu-i chip să mă amăgeşti:
Tu eşti steaua polară!
Stai neclintită
în inima mea.
Te recunosc după cum sclipeşti
prin norii de sticlă
risipiţi pe cer,
după cum străluceşti
din fundul adânc al mării...
Sunt hotărât
să mă afund în mare
printre rechini
şi printre scafandri
să culeg de la fund
steaua polară.
Te recunosc
în desenele pe care norii
le desăvârşesc pe cer:
eşti tu!
Te recunosc
după umbrela
sub care stai
când plouă...
Versuri din volumul “Cartea cu oglinzi” 1962
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează